Acoperământul Maicii Domnului — lectură din Pemptousia
Relatare duhovnicească din Pemptousia, păstrată din blogul original.
Chiar cuvintele „Sfântul Acoperământ” ne amintesc nenumărate întâmplări minunate, care arată iubirea maternă a Preasfintei noastre Maici, ocrotirea ei în primejdii și ajutorul nebiruit în greutățile vieții.
Cum a fost rânduită această sărbătoare la 1 octombrie? Tradiția bisericească povestește întâmplarea care a stat la originea ei.
În partea de sud a bisericii Vlaherne din Constantinopol se afla un paraclis unde veșmântul Maicii Domnului era păstrat într-o raclă de argint. La începutul secolului al X-lea, Sfântul Andrei a venit acolo la privegherea de toată noaptea. Este cunoscut ca „nebun pentru Hristos”, deoarece își ascundea sfințenia prefăcându-se lipsit de judecată. Îl însoțea tânărul Epifanie, pe care relatarea îl identifică cu un viitor patriarh al Constantinopolului.
Pe la miezul nopții, fericitul Andrei a văzut-o deodată pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu intrând prin poarta principală, deasupra pământului, și înaintând spre Sfântul Altar. Părea foarte înaltă și era însoțită de îngeri și sfinți îmbrăcați în alb, într-un alai luminos. De o parte și de alta se aflau Ioan Înaintemergătorul și Ioan Teologul. Unii mergeau înainte, alții urmau, cântând imne și cântări duhovnicești.
Când s-a apropiat de amvonul din mijlocul bisericii, Andrei l-a întrebat pe Epifanie: „O vezi pe Sfânta Maică și Stăpână a lumii?” „Da, cinstite părinte”, a răspuns tânărul.
Maica Domnului a îngenuncheat și s-a rugat multă vreme. Îl ruga pe Fiul ei pentru mântuirea lumii, iar lacrimile îi scăldau sfântul chip. Apoi a intrat în altar și s-a rugat pentru cei care privegheau.
După rugăciune, și-a scos cu evlavie maforionul strălucitor, veșmântul care îi acoperă capul și trupul în icoane. Cu mâinile sale sfinte l-a întins ca un acoperământ peste credincioși. Cei doi l-au văzut îndelung strălucind de slavă dumnezeiască. Cât timp Maica Domnului era văzută, acoperământul lumina. Când a început să se înalțe la cer, veșmântul s-a strâns treptat și a dispărut.
Această întâmplare și minunile legate de veșmântul ei au prilejuit sărbătoarea Sfântului Acoperământ: ocrotirea pe care Fecioara o dă celor care îi cer harul cu credință.
Sunt povestite multe minuni ale acestei ocrotiri. O relatare spune că, atunci când corăbiile dușmane înconjuraseră Constantinopolul, patriarhul a luat sfântul veșmânt de la Vlaherne și l-a cufundat în mare. S-a stârnit o furtună puternică; multe corăbii s-au scufundat, iar celelalte au fugit înspăimântate.
Textul amintește și mărturii din al Doilea Război Mondial, potrivit cărora soldații greci o vedeau pe Fecioara deasupra tranșeelor, ocrotindu-i de bombele vrăjmașului. Ne îndeamnă să ne amintim și de ajutorul primit de noi sau de cei dragi în primejdii și nevoi.
De aceea, creștinii aleargă cu încredere la Acoperământul Maicii Domnului în orice primejdie, durere și nevoie. La sărbătoarea ei venim cu recunoștință la biserică, urmând îndemnul cântării:
Veniți să cinstim cu evlavie
sfântul Acoperământ al Maicii Domnului,
care îi păzește în siguranță pe credincioși
și ne izbăvește cu grijă maternă de necazuri și întristări.
Și să o rugăm prin cuvintele imnului:
Acoperă-ne, Stăpână și Împărăteasă a tuturor,
cu puternicul har al Acoperământului tău;
izbăvește de primejdii și împrejurări dureroase
pe cei ce te cinstesc cu evlavie.
Fie ca Sfântul Acoperământ al Maicii Domnului să ne acopere, să ne păzească pe toți și să dăruiască pace lumii. Amin.
